Casa Maxim

Cazare Sulina 2011. Descoperiti frumusetile naturii. Bucurati-va de Mare si Delta.
    

Arhitectura Orasului Sulina



    Mergand cu barca pe canalul Sulina, orasul ce se vede pare nesfarsit, fiindca intinderea lui, de aproximativ 3 km este numai in sensul lungimii, iar latimea maxima este de 500 m, acest fapt se datoreaza mlastinilor si terenurilor inundabile care opresc astfel dezvoltarea sa si in latime. Orasul, de tip liniar, are o schema stradala perfect ordonata: 6 strazi paralele cu Dunarea, cu strazile transversale aproape perpendiculare pe cele longitudinale, reteaua stradala insumand aproximativ 30 km. In spatele orasului Sulina in vremea comunista se cultiva grau si secara, in ziua de azi pe locurile respective se afla gradinile localnicilor care isi cresc animalele.
    Arhitectura cladirilor din Sulina nu este foarte variata, predominand doua tipuri de case vechi: cele din zidarie de caramida - ale caror fatade sunt uneori bogat decorate, si cele din lemn - simple si saracacioase, ale caror fatade sunt aproape identice, daca nu ar exista cromatica cat mai variata care le este asternuta ca strat protector de vopsea. Binenteles, nu putem uita blocurile comuniste, care si-au facut aparitia in mod brutal pe cateva din putinele strazi din Sulina, dar arhitectura lor lasa mult prea mult de dorit si ca urmare este imposibil de comentat.
    Cea mai importanta strada din oras este strada a I-a. Pe aceasta strada se pot zarii marea majoritate a cladirilor vechi. Unele dintre aceste cladiri au fost daramate, altele au fost consolidate si sau transformat in pensiuni turistice sau restaurante.
    Aceasta strada devine cheiul de promenada al orasului Sulina, fatada orasului care se vede prima cand vii pe calea apei, reprezinta primul impact asupra vizitatorului. Pe aceasta strada se gasesc cele mai importante cladiri. Astfel, majoritatea caselor din zidarie se grupeaza in imediata vecinatate a acestei strazi, dominand precum am spus in primul rand cheiul, apoi penetreaza firav cele cateva strazi perpendiculare, ajungand si pe strada a 2-a. Pe masura ce ne indepartam de zona "centrala" sau artera de interes a orasului, fondul construit se schimba treptat, casele de lemn luand in totalitate locul celor de caramida. La satele din apropierea Sulinei casele sunt facute din chirpici si sunt acoperite cu stuf. Acest tip de acoperis era inainte cel mai usor de procurat. Odata aparitia unor materiale mai ieftine si mai durabile e posibil ca acoperisurile facute din stuf sa dispara.
    Cele mai importante cladiri din oras din punct de vedere arhitectonic sunt bisericile, farurile si Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunarii.  Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunarii este o cladire in forma de "U", cu parter si etaj si a functionat ca sediu al Comisiunii Europene a Dunarii pana in anul 1921. Constructia imobilulului a fost terminata in 1868, dar, din pacate, imobilul a fost grav afectat de bombardamentele din primul razboi mondial, fiind incendiat si ramanand in picioare doar peretii din caramida. Intre anii 1941-44, aici a functionat Comandamentul Militar German. Cladirea a suferit in timp, recompartimentari interioare nesemnificative, iar imaginile vechi sugereaza prezenta unor acrotere la extremitatile frontonului principal, disparute de mult timp. Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica in plan si spatiu.

    Credintele religioase se manifestau la Sulina in cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei.

    Traditia sustine ca Sfantul Nicolae, in timpul unei calatorii pe mare, a fost surprins de o furtuna teribila. Rugaciunile sfantului au oprit pe neasteptate furtuna, iar de atunci Sfantul Nicolae a devenit patronul marinarilor si al calatorilor. In mod firesc, in Sulina, oras aflat la gurile Dunarii si pe tarmul Marii Negre, a predominat meseria de marinar, asa ca mai multe biserici il au ca patron spiritual pe Sfantul Nicolae. In oraselul de pe malul Pontului Euxin exista mai multe biserici cu acelasi nume, iar localnicii le-au mai denumit dupa amplasare. Si cum in Sulina nu toate strazile au nume, ci si numere, asemanator modelului american, exista Biserica Sf. Nicolae de pe strada numarul 1 si Biserica Sf. Nicolae de pe strada numarul 2, adica Nicolae 1 si Nicolae 2.

Biserica Greceasca Sf. Nicolae: este amplasata pe una din strazile perpendiculare pe canalul Sulina, intre strada a II-a si strada a III-a, avand hramul Sf. Nicolae de vara (praznic la 9 mai - cand se cinsteste aducerea moastelor Sf. Nicolae de la Mira Lichiei la Bari). Se pare ca grecii au ales ca hramul bisericii sa fie Sf. Nicolae de vara pentru a se diferi de biserica romaneasca Sfantu Nicolae, ce fusese construita inaintea celei grecesti. Conform procesului verbal de formare, biserica a fost intemeiata la 14 octombrie 1866, pe placa de pe frontispiciu fiind trecut insa anul 1867.

Biserica a fost construita din caramida, zidul avand grosimea de 1 m, in plan fiind de forma dreptunghiulara (20x12 m), impartita in trei nave: o nava principala de 6 m latime si doua nave secundare de 3 m latime. Cele trei nave ce o compun, sunt despartite de 8 coloane puternice de zidarie, cu diametrul de 0,8 m fiecare (cate patru pe fiecare parte). Navele laterale au tavanul drept, iar nava centrala are trei cupole semicirculare, plasate intre coloane.
Ca arhitectura exterioara, biserica utilizeaza elemente de vocabular clasic: in fatada de vest prezinta un pridvor din lemn si acoperisul in doua ape, acoperit cu tabla. Pridvorul are geamuri de jur imprejur facand interiorul foarte luminos, iar ca pardoseala sunt folosite cuburi de marmura alba. Peretele din fata bisericii la nivelul pridvorului are doua ferestre, cate una de-o parte si de alta a pridvorului, iar ferestrele sunt inconjurate de jur imprejur de cate un brau, avand deasupra un fronton. Deasupra acoperisului pridvorului se afla o fereastra semirotunda cu grilaj, la nivelul careia se afla un frumos antablament format din trei siruri asezate pe orizontala; deasupra acestui antablament urmeaza timpanul de la intrare, bordat de doua sarpante, ce au in centru doua nise in plan vertical si doua nise ce incadreaza nisele principale.
    Detaliile de ancadramente ilustreaza acelasi vocabular clasic, atat la goluri de usa, cat si la goluri de ferestre, aflate pe fatada laterala de nord, unde, din pacate, apar si pete de umiditate netratate ca atare.


    Catedrala Sf. Nicolae: anul 1882 reprezinta pentru Sulina anul in care necesitatea unei noi biserici ortodoxe devine constientizata. Viata religioasa de la gurile Dunarii capata o alta dimensiune odata cu sosirea preotului V. Gheorghiu, care transforma nevoia realizarii acestei constructii din stare latenta in concret. Astfel, incepe in 1908 colecta baneasca pentru biserica, iar in 1910, in prezenta familiei regale se pune piatra de temelie la Catedrala Deltei.
    Lucrarile de edificare a noii catedrale incep sub conducerea arh. Mihaescu in primavara anului 1911 si dureaza pana in 1933, cand se termina constructia la rosu, reusindu-se acoperirea ei cu tabla de cupru de la Londra. Edificiul este zidit din caramida, cu monumentalitatea si in spiritul bisericii ortodoxe: in forma de cruce, avand 3 cupole, una pe naos, deschisa si doua pe pronos, inchise.
Evenimentele neprielnice de la inceputul secolului secatuiesc insa material populatia din Sulina, cat si visteria tarii, lucrarile fiind abandonate. Abia in 1932, cand regele Carol al II-lea viziteaza Sulina si admira biserica inaintasului sau, da dispozitie de a se repartiza din bugetul statului suma necesara terminarii lucrarilor. Astfel, se reface exteriorul impodobindu-se cu ornamente florale din similipiatra patinata, cu friza de medalioane pictate in mozaic, cu un brau impletit, sculptat in piatra, reprezentand unirea celor 3 Principate, iar interiorul se pregateste pentru pictura.
    In timpul celui de-al doilea razboi mondial, turla mare a bisericii este luata de navele rusesti care patrulau pe mare, drept tinta pentru reglarea tirului si biserica sufera, ca si intreg orasul, importante stricaciuni. Vremurile grele instaurate in perioada imediat urmatoare, fac ca biserica sa fie lasata in paragina si transformata in depozit de materiale si abia din anul 1969, s-a trecut la repararea catedralei, refacandu-se acoperisul si ornamentele din exterior, consolidandu-se interiorul, stalpii de sustinere si arcadele. Lucrarile din nou abandonate, vor fi reluate in 1975, cand se trece la executarea reparatiilor interioare si pictura murala in tehnica fresco. Lucrarile finale sunt terminate abia in 1982, sfintindu-se biserica si redandu-i-se statutul de Catedrala a Deltei.
    Biserica catolica Sf. Nicolae: este situata pe una din stradutele perpendiculare pe canalul Sulina, fiind in prezent aproape napadita de vegetatie si chiar ingropata de aceasta. Prin arhitectura sa denota prezenta in orasul Sulina a mai multor tipuri de etnii si respectiv religii.